Paradoxul din fotbalul Romanesc

Se zice ca Piturca e ultimul selectioner care ne-a calificat la un turneu final, si anume Campionatul European din 2008. Tot despre Piturca se zice ca nu ar fi un selectioner prea bun si trebuie sa-si vada de ale lui, dar in nici un caz de echipa nationala. Insa da, se pricepe la fotbal si este un antrenor bun. Ori daca Piturca este un antrenor bun si ne-a calificat ultima data la un turneu final inseamna ca e bun si in postura de selectioner? Nu, nici pe departe! Iar aici este paradoxul din fotbalul nostru: un antrenor cu rezultate notabile nu e bun de selectioner. Observati cu fac cu buna stiinta diferenta intre "antrenor" si "selectioner". Antrenorul este cel de la echipa de club iar selectionerul este cel care aduna jucatorii de peste tot in functie de tactica personala. Dar un selectioner niciodata nu va antrena un jucator. Desigur, va da sfaturi, va exersa anumite faze fixe dar niciodata nu va antrena un jucator. Ori eu sunt de parere ca nu avem nici antrenori si nici selectioneri foarte buni in Romania, cu mici exceptii. Oricum, Piturca nu se incadreaza nicaieri.

Ultimul mare selectioner a fost Iordanescu care ne-a dus la mondialul din SUA in 1994 dar nici el nu poate ridicat in slavi. Atunci jucatorii nostrii chiar erau exceptionali, era si imposibil sa nu-i chemi la nationala cand jucau atat de bine in formula de atunci. Norocul lui Iordanescu a fost ca acei jucatori nu se accidentau prea des si puteau juca mereu in aceeasi formula. Asa ca legaturile dintre ei s-au sudat rapid si s-a format o echipa redutabila. Dar aici se opreste totul.

Un antrenor bun este Grigoras care a facut performanta la fiecare echipa pe unde a trecut. Din cate imi amintesc eu a fost pe la Farul, apoi Otelul si mai tarziu Pandurii. De fiecare data echipele respective erau de temut si puneau probleme "granzilor", asta in ciuda bugetelor reduse de care beneficiau si a jucatorilor slabi. Dar a reusit sa-i pregateasca pe fiecare in parte.

In zilele noastre nu mai sunt acesti jucatori, asa ca trebuie sa improvizezi. Un selectioner bun analizeaza atent tot ce exista "pe piata" si isi face echipa in functie de ce are la dispozitie. Nu ai jucatori inteligenti, mizezi pe altceva. Nu ai unii bataiosi, mizezi pe strategie. Nu mai este posibil sa chemi mereu aceasi jucatori in conditiile in care un meci joaca bine si in altul prost. E clar ca ceva nu merge. Deci tactica cu chemat aceiasi jucatori tot timpul nu mai este de actualitate, cel putin pentru echipa Romaniei. 

Si aici intervine progresul. Sunt selectioneri (straini) care asta fac: analizeaza in functie de ce au la dispozitie si aleg jucatorii. Repet: Romania nu mai este in situatia in care sa-si permita sa cheme mereu, dar mereu, aceiasi jucatori. Drept urmare avem nevoie de o strategie diferita la fiecare meci, in functie de adversar. Iar de asta se ocupa un selectioner. Unul bun!

Nu zic ca antrenorii romani nu ar fi buni de selectioneri, dar parca metodele lor sunt depasite. Nimic nou, nici o schema, mereu vedem acelasi joc aproape previzibil. Si asta o stie fiecare suporter. Ce sa mai vorbim de adversari, care cu asta se ocupa. Sa ne analizeze. Daca tu joci mereu acelasi stil atunci esti foarte usor de descifrat. Uite din cauza asta manacam bataie pe banda rulanta. 

Nu ca nu stim sa jucam fotbal, pentru ca stim. Cateodata jucam foarte bine. Dar cand adversarul te-a mirosit, atunci e vai de noi. Aici e problema noastra. Degeaba faci tu antrenamente cu portile inchise, chipurile sa nu te spioneze careva. Degeaba intri in cantonamente cu zilele daca nu vii cu chestii noi. Poti sa te pregatesti ani intregi, daca nu vii cu ceva nou in joc care sa surprinda adversarul atunci fii sigur ca vei lua bataie.